Pentru o experienţă completă de navigare, te rugăm să activezi JavaScript în browserul Web.
ACASADESPRE MINEFINE ARTGRAPHIC DESIGNGALERIE CONTACT
PAMANT-AER.jpgCRUCE I.jpgCRUCE II.jpg
Cruce I, 1990
Cruce II, 1990
Pământ și aer, 1990
DREPTUL LA RESPIRAŢIE LIBERA
1.Starea de spirit a cetății, convulsiile, tragismul, speranța - se
reflectă în primul rînd în pătura cea mai sensibilă a ei - artiştii. Revoluţia din decembrie, nemărginitul optimism din primele luni, atenuat puternic ulterior, confuziile, neliniştea şi, de ce să n-o spunem, teama de a nu pierde prea repede un asemenea bun cîştigat - democraţia, visul de apartenenjă la o Europă democratică - şi-au pus amprenta din plin asupra actului creator. S-a ivit un vid al spiritului resorbit de faptul diurn, contradictoriu, violent. Scriitorii, în deplină libertate de exprimare s-au aruncat asupra tuturor zonelor tabu de pînă ieri, îndreptîndu-se către gazetăria politica, implicit, a apărut refuzul ficţiunii, al căutărilor postmoderniste de pînă mai an, al însuşi lecturii-studiu, lecturii-refugiu şi chiar al publicării imediate a carților scrise deja şi blocate, în timp, de cenzură. Deloc surprinzător, şi majoritatea plasticienilor s-au lăsat purtaţi de evenimentele ce se derulau dramatic şi cu o extremă repeziciune, refuzîndu-şi actul creator luni de zile. Artistul a ieşit în stradă, participă la mitinguri, simţind că locul lui nu este acum în fafa şevaletului, ci acolo unde se poate lupta pentru consolidarea libertăţii cîştigate. Mai mult, amestecul de sacru şi profan, la care are acum acces brutal, după o stare de perplexitate, îl determină să ia atitudine umană, de cetăţean al cetăţii pentru a învinge marasmul ce se instalează din nou peste lumea de acum. în fața paginii albe, a pînzei de pe şevalet simte cum întreg universul său artistic, construit în anumite condiţii, se bulversează sub presiunea unor noi coordonate, cărora încă nu le poate defini locul şi dimensiunile. Apare astfel o fireasca neîncredere şi nesiguranţă în faţa propriei creaţii, a însuşi rostului creaţiei artistice în sine. E o stare de trecătoare alienare. Cu toate acestea, graţie temperamentului, cîţiva dintre artişti au răspuns evenimentului prin creaţii "aplicate" nevoilor agorei, în vreme ce alţii au reuşit să-şi regăsească liniştea necesară detaşării întru meditaţie.
2.Aflat la cea de a cincea expoziţie personală a sa, Pavel Vereş se numără printre plasticienii timişoreni care au trăit actul istoric, încă fierbinte şi nebulos, reuşind să-şi extragă în scurt răstimp ideile directoare ale creaţiei sale. Ele se înscriu perfect momentelor pe care le parcurgem prin pledoaria făcută pentru speranţa şi nevoia de sacrificiu. Expoziţia deschisă la. Galeriile Helios, permite o citire a creaţiei de ultimă oră a lui Pavel Vereş într-un singur registru de maximă gravitate - dreptul la libertate, la respiraţie liberă. Ciclul ferestrelor tăiate de cruce, al toracelui-pămînt inspirînd lumină-speranţă-aer reprezentate crucificat, reflectă sacrificiul suprem necesar transcenderii către libertate. Dezlegarea de păcat, de trecut, de pămînt, întru spiritualizare se află undeva, dincolo, în fundalul luminos al lucrărilor. între privitor şi Edenul spiritual se interpune obstinant lemnul ferestrelor dispus în cruce. Sacrificiul, cel de ieri, cel de acum, cel de mîine este cerut de artist pentru a descătuşa sufletul, memoria, de apocaliptica frică de a ne depăşi condiţia de supuşi orbi, muţi, surzi, încredinţaţi puterii malefice de deasupra noastră. Departe de a crea prin spaţiul expoziţional un mic univers concentraţionar dominat de ferestre înzăbrelite, Pavel Vereş dispune în opoziţie două compoziţii de mari dimensiuni, de un dramatism aparte, marcat prin cromatică şi duelul tuşelor. O cruce-torace, deasupra căreia sînt scrise cuvintele PĂMÎNT şi AER, iar de cealaltă parte o desfăşurare de figuri umane zbătîndu-se în faţa unor ferestre urbane închise. La mijloc, în plin centrul spaţiului expoziţional este dispusă o lucrare, ce ar putea desemna drumul - Golgota; între aceste trei repere se desfăşoară atît seria ferestrelor-cruci, de la cele escaladate de braţe umane, pînă la iconicele - Isus răstignit şi înălţarea de pe cruce. Cit şi cea a peisajelor-drumuri, peisajelor cu copaci a cerului privit prin dansul liber al frunzelor de arbori.
Unitară prin concepţie şi realizare, expoziţia lui Pavel Vereş, prin trimiterea directă la sacrificiul biblic, îmbracă un mesaj cvasi-poiitic. Faptul de a nu-şi titra" lucrările, dublat de fondul muzical adecvat meditaţiei sacre vin în întîmpiniarea sugestiei artistului de a-i fi "citită" întreaga expoziţie ca o desfăşurare în frescă, cum şi îndemnului, implicit, ca fiecare privitor să-şi depăşească precara stare profan-pămîntească, pentru ca, printr-un sacrificiu profund, să-şi asume accederea dincolo de ferestrele crucificate / crucificate spre eliberarea spiritului. Trimiterile, posibil de făcut, la ciclurile unor plasticieni precum Horia Bernea, nu-şi găsesc locul, căci expoziţia tînărului artist timişorean este o expresie directă a faptului istoric trăit, o meditaţie asupra adevărurilor de lîngă el. Mai puţin interesat de mijloacele artistice, fără însă a fi altul decît cel pe care l-am cunoscut din exooziţiile anterioare, Pavel Vereş se dovedeşte a fi un sensibil senzor al vieţii şi frămintărilor cetăţii.

Paul Eugen BANCIU
(text în catalogul expoziției, 1990)
x1 Vernisaj galeria Helios 1990.jpg
Expoziție personală, vernisaj
galeria Helios, Timișoara, 1990
Calea crucii, mănăstirea Radna1990
Calea Crucii.jpg
studiul formei 1983-1985
ipostaze 1987-1988
AFISIANUFI 2004
trăirile obiectului 1986
fereastra cruce 1989-1990
podul 2008
începuturile 1978-1982
1-TARE 2-SLAB