Pentru o experienţă completă de navigare, te rugăm să activezi JavaScript în browserul Web.
ACASADESPRE MINEFINE ARTGRAPHIC DESIGNGALERIE CONTACT
Studiul formei în compoziție
Ulei pe pânză, 1983-1984
Am fost cîştigat, în orbita atelierului tău, de evoluţia sensibilă din ultimii ani de impresia latenţelor pe care le ai ca pictor. Asist cu interes pasiunea ta sfioasă pentru descifrarea secretelor picturii, calmul cu care reiterezi imperturbabil problema studiului, a principiului, atenţia cu care pîndeşii zilnic, în atelierul tău, apariţia picturii; mă cucereşte asprimea şi modestia cu care îţi evaluezi munca ; În fine, împărtăşesc cu tine regula "insatisfacţiei" etern creatoare, după care te conduci.
Coriolan Babeți
(fragment din textul catalogului expoziției, 1985)
La cea de-a treia expoziţie personala Pavel Vereş se afla în plina acţiune de autodefinire, riguros condusa spre zonele de temporar interes care, însuşite, vor duce spre o suma. Obstinata acţiune întreprinsa de pictor se dedica în primul rînd studiului lumii înconjurătoare, a obiectelor orînduite cu răbdare în atelier, pe care le pictează, reluîndu-le apoi într-o noua aranjare vag simbolica. Pentru câ lucrurile asupra cărora stăruie nu sînt întîm-plâtoare, ci evoca o epoca, o ambianţa demult apusa, pe care pictorul o descoperă prin stranii afinităţi.
Toate aceste tomuri, cu legaturi preţioase, aceste documente cu peceţi, clopote de sticla, alămuri, tocuri de ochelari de pe vremea bunicilor nu numai câ vorbesc despre dragostea pentru obiecte, un fel de elogiu ol altor timpuri, ci sînt adevărate obstacole picturale, pe care artistul asiduu şi le ridică.
Redarea diferitelor texturi transparente, translucide, opace sau mătăsoase - se transformă în tot atîtea exerciţii de studiu pentru zelul artistului de a face pictură în genul vechilor maeştri. Acest zel îl preschimbă pe Pavel Vereş într-un pictor al imitaţiei naturii, al alegoriilor reale", părînd să şteargă amprentele individualităţii creatoare şi făcînd din el o unealtă a fidelităţii faţă de motiv. Totodată, aerul vetust şi eclectic îl apropie de spiritul picturii lui Constantin Stahi, cunoscut în istoria artei româneşti prin suita de naturi moarte. Cromatica picturii lui Vereş este caldă, cu mult ocru, brun şi galben, iar tuşele sînt Ninse Fundalurile, uniform pictate, se interpun ca nişte ecrane monocrome. Disciplinar şi meticulos, el aşterne culoarea de la închis spre deschis, utilizînd apoi tehnica suprapunerii de glaciuri. Dar excesul de virtuozitate tehnică paralizează sentimentele şi reacţia spontană în faţa naturii este cu grijă ocolită.

Această lecţie odată însuşită, e urmată de altele ; artistul îndreaptă cercetarea către o natură statică mai austeră, voit sărăcită de senzualisme tactile, de preţiozităţi. Vechile tomuri sînt înlocuite cu un pachet de hîrtie, o cutie din lemn, o sfoară, mere uscate, cuie şi altele, pe care setea de real a pictorului le hipertrofiază astfel încît, dintr-un exces de realitate, ele devin întrucîtva ireale. Treptat, atitudinea de la început de fidelă obiectivitate faţă de lucruri, se preschimbă într-o interpretare, o citire a motivului prin grila proprie, viziunea alunecînd spre conceptualism. La aceeaşi impresie conduc şi studiile intitulate "formă în compoziţie" în care artistul esenţializează obiectul, înlătură detaliile de prisos, închizîndu-l într-o anume formă caracteristică. Acestea sînt nişte exerciţii obligatorii de atelier care, dacă au fost scoase la lumină, vor face desigur parte din "fondul documentar" al expoziţiei, întregindu-i imaginea de "laborator".
Năzuinţa de a circumscrie o zonă a realului, pe care să o cunoască şi să o explice, se împleteşte la Pavel Vereş cu dorinţa de autocunoaştere, dînd la iveală o natură studioasă şi contemplativă.


Ileana Pintilie
ORIZONT, 25 ianuarie 1985
Pictura ca interpretare a naturii
1
2
3
studiul formei 1983-1985
ipostaze 1987-1988
AFISIANUFI 2004
trăirile obiectului 1986
fereastra cruce 1989-1990
podul 2008
începuturile 1978-1982